„The source of much of my personal struggle has to do with the ever-present hole, the unachievable fantasies my mind concocts. Understanding that the shapes the hole takes are idealized versions of things, and therefore unachievable, and therefore not worth becoming so upset over, is helpful and eye-opening for me.

I think my takeaway with this specific part of your essay is that: one can always strive for something, but one must always manage their expectations, and be kind to themselves while doing so, or else it could very well result in the mentally damaging cycle of yearning to fill that unreachable hole.”

a comment on Contrapoints’ Twilight video on Youtube

totul e conflict

„Totul e conflict. E instinctul de a-ţi arăta puterea. Într-un cuplu, în politică, în societate, oriunde. […] Limbajul ţine strict de putere. Prin limbaj domini, eşti puternic. Cuvântul e mai puternic decât orice. „

dintr-un interviu aici

a murit Angela Marinescu, poetă, și eu abia acum am aflat cine era.

Kité Moi, that is, Katalin Molnar

She developed a very subversive way of writing in French, which I appreciate very much, a very „fuck l’academie française” way, which is the best way to develop a written language, representative of migrants, foreigners, cultural hybrids, who are, in case you haven’t noticed, the future.

from her book, Lamour Dieu:

„Tu doi konprandr ke kèlkun kom moi, tou ske chfè moi, ske tu apèl lèkseèpsionèl, ke je sor de lordinèr, ke jékri éksétéra, tou sa, jveu dir ki ya unn frajilité dèrièr, unn trè grand frajilité dèrièr parske, sé pa du tou unn kèstion de savoir ou ne pa savoir, konètr ou ne pa konètr, sé pa sa listoir. Listoir, sé ke tu vi kontre le kouran é le kouran veû tékrazé. Tu dévelop unn rézistans é dèrièr sèt rézistans, bon ba, il fô tenir. Donk, kèlkun kom moi, jé bezoin dla protèksion tu konpran ? Chpeû pa me pèrmètr douvrir un fron suplémantèr. Sé pa possibl. Chpeû admètr bôkoud chôz, Chpeû aksèpté dé chôz mé si tu me dézékilibr plus ke tu mékilibr é ke si tu me protèj pa, mé réèlman jveû dir, si tu ne peû kapliké un trètman ordinèr, ba lordinèr, sé pa possibl. Sa me kass kom ninporte ki. Lordinèr kass toulmond.”

Elena Vladareanu

istorie recenta

asa stau lucrurile:

mama nu va pleca niciodata

din romania

tata nu va pleca niciodata

din romania

daca mori nu vei mai pleca niciodata

din romania

sampoanele pe care le aduc

din baile hotelurilor tale europa

au toate acelasi parfum

ca apa de colonie margaritar

cumparata din tutungerii

nu intelegi ca lucrurile nu-s chiar atat de diferite

acolo unde

tu nu vei mai ajunge?

__________________________________

sunt bustul 90 cm

sunt talia subtire

si soldurile obraznice

sunt calciu in limitele normale

fier si magneziu

sunt doi litri de lichide pe zi

si frunze fragede de salata

sunt soia si acizi grasi omega3

si „cere-i stilistului tau un bob asimetric”.

sunt cel putin jumatate de ora de mers pe jos zilnic

si o viata activa

sunt vintage si SH si apa de gura

sunt parfum 51 de euro 50 ml:

incearca-l intotdeauna pe piele inainte de a cumpara.

sunt „fii sigura ca te reprezinta”.

_________________________________

copilul are nevoie de un avocat. Cine se ofera?

Cat timp de calitate i se ofera

S-a luat in calcul conceperea unui fratior sau o surioara pentru el

Cat timp va fi alaptat

Avocatul tatalui

Tatal are nevoie de un avocat. Cine se ofera?

Cine doarme mai mult

Cine munceste mai mult

Cine sta mai mult cu copilul

Cine se distreaza mai mult

Cine iese mai mult

Cine vede mai multe filme

Cine citeste mai multe carti

Cine vede mai multe spectacole

Cine intalneste mai multi oameni

Cine spala mai multe vase

Cine face mai des mancare

_____________________________________

Imediat dupa ’90, santierul la care lucram s-a desfiintat si am ramas pe drumuri. Nu m-a mai angajat nimeni. Unii si-au gasit vanzatori pe la magazine, buticuri, pe mine nu m-a lasat barbatu’. Altii s-au apucat iar de scoala. Eu nu am fost ins tare. Unde sa te apuci la 40 de ani de invatat?! Acum parca imi pare rau, dar daca asa am gandit atunci… De la 40 de ani stau la mana lui. De-aia ii spun tot timpul lui fii-mea, sa nu ramai niciodata la mana barbatului. Nu-mi zicea nimic, ca e baiat bun, dar cand si cand tot zicea: la ce-ti mai trebuie o fusta, nu ai destule?! Ca iar le-ai dat lu’ ma-ta si lu’ tac-tu, eu muncesc ca prostu’ si tu le duci lor. Nu era adevarat. Si asa am inceput sa pastrez fiecare bon si bonulet, nu am cumparat un cap de ata in 25 de ani fara sa scriu aici. Totul e aici, in caietul de socoteli. Socoteli la sange. Si unde sa ma fi dus cu patru copii? Tot timpul am tinut doua case. Cat au fost copiii la scoala, munceam si la soacra-mea, unde stateau ei, si acasa. Copiii s-au facut mari, au plecat, socrii au murit, casele au ramas, treaba nu se termina niciodata. Pai, ma mai infurii pe barbatu-miu, ca nu stie ce fac toata ziua. Cum ce fac? Nici nu am timp sa mananc, de multe ori uit sa si beau apa. El nu ma crede. Mancare, piata, spalat, calcat, curat, gradina.

Daca s-ar plati munca asta pe care o faci tu zilnic, cat ai cere? Sa se plateasca? Nu te crede nimeni. Doar o femeie stie cu ce eforturi se tine o casa.

feminist killjoys

 „The feminist is a killjoy, Ahmed observes, because the feminist does not find joy in the places where she is supposed to, like marriage, motherhood, or unwanted male attention. Feminists fail to laugh at sexist jokes because they can’t take a joke. Social conflict, Ahmed details, is thus attributed to feminists’ lack of humor: the problem is not men behaving coercively, but women not being “good sports.” The site where violence takes place is thus displaced, and exposing violence is perceived as instigating violence. Feminists, Ahmed writes, “are read as being unhappy” because “situations of conflict, violence, and power are read as about the unhappiness of feminists, rather than being what feminists are unhappy about.”⁵ Again we encounter the tortuous loop by which social conflict is depoliticized and (miss)diagnosed.”

Ana Teixeira Pinto on Sarah Ahmed

the more a path is used…

“A path can appear as a line on a landscape. A path can also be a route through life. Heterosexuality can be a path; an easing of a passage, a clearing of a way forward. To deviate from that path can be hard. When it is harder to proceed, when a path is harder to follow, you might be discouraged; you might try and find another route. Think of how you can be dissuaded by perpetual reminders of how hard something would be. Deviation is hard. Deviation is made hard. So much is reproduced by the requirement to follow . . . The more a path is used the more a path is used.”
—Sara Ahmed, “Refusal, Resignation and Complaint,” feministkilljoys

de ce nu accepţi partea a doua si răzbunarea când de fapt nici nu iubim iubim la început când nu știm ce iubim și când începem să știm ce iubim nu mai iubim asta e

Nora Iuga – Lebăda cu două intrări

din Dezrădăcinare, de Sașa Zare

Într-o anumită măsură toți oamenii au o doză de narcisism … ceea ce distinge narcisismul de comportamentul normal este indiferența la răul provocat celorlalți… narcisicului nu îi pasă de efectele acțiunilor sale asupra celorlalți, atâta timp cât el obține ce-și dorește.

Mi se pare din ce în ce mai mult că iubirea romantică și orice raport amoros e cel mai impermanent și schimbător proces din lume căruia încercăm cel mai tare, din răsputeri, să-i injectăm permanență, să-l facem „acasă”, cand ar trebui tratat ca un licurici sau ca o stea căzătoare, ca un joc de care te bucuri, apoi te întorci la calmul tău. Faptul că ne chinuim să-i dăm permanență unui raport impermanent prin definiție e ceea ce duce la atâtea suferințe oribile.

Mâncam mereu cu o poftă nebănuită, ce părea să o împlinească – mă privea încântată și mulțumită, și atunci eu exageram și mai tare pofta aceea, așa cum am învățat să fac adeseori când ceva din comportamentul meu place oamenilor, îl cresc u o notă mai sus, să îi farmec. De farmec știam de la mama, frumoasă nu ești, nu ai ieșit, dar ai farmec – poezia ei veșnică.

Și un pasaj tradus în engleză :

„For now I had no one to tell the me to let itself breathe and simply exist, and the me has no clue what it means to simply exist and even worse – the me does not believe it deserves to exist without doing something useful, educational, intellectual, and so on. This being the way things are, the me divides itself in its times of crisis when all it does is suffer and its times of pressure when it whips itself into producing, learning, doing, demonstrating, showing, showing, showing. And if we to look at this division of time from a distance it only seems logical that it goes like this: pressure, crisis, self-flagellation, crisis, I must to everything to deserve to exist, I am unable to do anything at all, so I am good for nothing, useless / pointless.”

(cele 5 faze ale vieții creative: inspirația, concentrarea, organizarea, punerea în practică, perseverența)

Louise Bourgeois

„My pieces of sculpture do not represent only study in forms. They represent emotional states usually of a painful kind.”

„The subject of pain is the business I am in. To give meaning and shape to frustration and suffering. what happens to my body has to be given a formal abstract shape. so you might say, pain is the ransom of formalism.”

tot Ileana Negrea…

Celor care

Mulțumesc celor care vin să spargă gheața
De pe drumul spre duș
Mulțumesc celor care îmi spală vasele
Și îmi țin companie
Mulțumesc celor care mă întreabă ce fac
Și nu fug de răspunsuri
Mulțumesc celor care nu știu ce să îmi zică
Și cu toate astea încearcă
Mulțumesc celor care vin să mă suie într-un taxi
Să mă ajute să rup banda de anxietate care a izolat acest bloc
Mulțumesc celor care încă mă așteaptă
Ore, zile, săptămâni mai târziu
Mulțumesc celor care incă mă cheamă
Care înțeleg că neputința mea nu e un refuz
Mulțumesc celor care nu mă critică
Nici atunci când mă critic eu singură
Mulțumesc celor care au grijă să am ceva de mâncare
Deși nu au nici ele sănătate, energie, bani, timp
Mulțumesc celor care îmi amintesc să îmi iau pastilele
Atunci când nu pot să mă ridic din pat
Mulțumesc celor care nu îmi spun să fiu tare
Care înțeleg că nu despre tărie e vorba
Mulțumesc celor care nu îmi spun să fiu independentă
Sau că abuzez de cei din jurul meu
Mulțumesc celor care nu mă zoresc și merg odată cu mine
Cu toate că pare că stăm pe loc
Mulțumesc celor care nu mă compară
Care nu îmi spun povești motivaționale
Mulțumesc celor cărora nu le e silă
De casa și corpul meu vraiște, murdare
Mulțumesc

din vol Jumatate din viata mea de acum