la scoala critica cea mai dura asupra obiectelor pe care le aduc la sculptura e ca le folosesc ca pe niste cuvinte.

orice fac ajung mereu la cuvinte.

cica voi publica articole (eu si un coleg) pe blogul festivalului din Franta… neunow.com.
Da… dar vor fi asa oficialicoase… ce urat e cand nu scrii in numele tau.

Anunțuri

primul meu candelabru

Tipul de la sticla nu ne lasa sa suflam noi sticla, pt ca cica e periculos. Îl cred. Cuptorul ăla are câteva sute de grade, e bine cald la sticlă. Oricum, tipul de la sticlă a făcut primul meu candelabru. E ca o jumătate de sus a unei sticle, atâta tot, dar o sticlă f mare. E mov pt că sticla la care s-a pierdut eticheta cu culoarea e donată gratuit de ceva fabrică. Ăia nu mai stiu ce culoare e, deci nu o mai vor. Noi o vrem. Şi primul meu candelabru a ieşit mov.

Acum încerc sa ma gandesc cum as putea sa-l fac sa mearga pe baterii, ca sa îl pot prezenta la sculptură pe tema „its been done before, but never liker this”. Dar poate nu. Oricum, am aflat ca mi-ar trebui un bec special, pt curent continuu. Sau un sistem complicat de transformat curentul continuu in curent alternativ.

Uneori la scoala ma simt din nou ca la Olin, cu inginerii mei. Entuziasmul ăla, să faci ceva, şi să meargă. Şi aici nici măcar nu trebuie să fie neaprat util! Naaaaaaaaiiiiiiis exhausting [lightbulb ideas popping up in my head on trams late at night] laaaaiffff….

Nu înţelegi arta când nu înţelegi ce se întâmplă cu ea în timpul tău. Numai atunci o percepi ca proces de elaborare, adică eşti apt să fii artist. Altfel eşti numai, când eşti, un om cultivat.

Livius Ciocârlie – Cu faţa la perete