„umblam tătă ziua miercuri, de dimineaţa prin ploie şi apoi prin sore. Fusesem pe la mulţi sculptori şi numai sărăcie am întâlnit. Rezemat pe o fereastră văd pe Costache într-o oglindă ce este atârnată de giurgiuvea. Era palid, trist şi abătut. Sfios l-am întrebat: Ce ţi-e ţie, mă Costache. El cu o privire dulce, ducle ce nu poate nimeni descrie, să uită lin şi mult în ochi mei şi drep respuns două şiroae de lacrimi au început ai curge.”

Brâncuşi – însemnări şi corespondenţă românească

„umblam tătă ziua miercuri, de dimineaţa prin ploie şi apoi prin sore. Fusesem pe la mulţi sculptori şi numai sărăcie am întâlnit. Rezemat pe o fereastră văd pe Costache într-o oglindă ce este atârnată de giurgiuvea. Era palid, trist şi abărur. Sfios l-am întrebat: Ce ţi-e ţie, mă Costache. El cu o privire dulce, ducle ce nu poate nimeni descrie, să uită lin şi mult în ochi mei şi drep respuns două şiroae de lacrimi au început ai curge.”

Brâncuşi – însemnări şi corespondenţă românească

„I met a writer the other day who said writing is like pulling teeth out of your penis. I think he’s right. It is very difficult. It is just extremely painful. But, when it works and when it does feel good, nothing feels as good as it does. I guess it’s like love. Love basically sucks 99% of the time, but when it’s good there is nothing as good as it. So that’s why people keep trying.”

Jonathan Sapan Foer

empty is about me.

am vazut o piesa faina cu niste clovni. m-am bucurat ca am uitat un pic ca eram eu aia care statea acolo.

mi-am amintit de o melodie a trupei Foen care zice: „in eine gruendlich entzauberten welt, da leben andere, doch nicht unser held…” (cdg. „intr-o lume complet lipsita de magie, acolo traiesc altii, nu si eroul nostru)

Iui. Am personalitate, ma afirm la Tiff!
Adica am scos niste poze pe marimi mai mari, am platit eu pt ele, si le-am dat organizatorilor sa le expuna intr-o curte interioara pe o vreme ploioasa. Bravo noua!
Au ales vreo 12 amatori din 27, cati si-au incercat puterile (asta e pt Luc, care a zis ca probabil sunt expusi tot cei care s-au inscris!)

Am fost acolo, m-am uitat la pozele mele, m-am uitat la restul pozelor si m-am uitat la oameni cum se uitau la pozele mele si la restul pozelor. Era ciudat.

Zice Manon ca sa mai pun aici ceva ca nu stie ce se mai intampla cu viata mea.

Citesc o carte de si despre Brancusi, Brancusi inedit si imi place f tare de Brancusi, imi place cum le punea porecle la oameni (secretara lui Anatole France era Baba Dracului, 3 ucenice aveau 3 nume de baieti, ca sa poata fi aspru cu ele: Costica, Petrica si nu mai stiu ce…, Marcel Duchamp era Maurice) si ma amuza ca americanii l-au dat in judecata ca nu a platit vama considerand una dintre sculpturile lui obiect industrial. M-am mirat ca i-o placut lui Ezra Pound de Brancusi, si ca si el Joyce au fost in atelierul lui. In mintea mea, nu stiu de ce, oamenii astia nu aveau cum sa se intalneasca. Imi place si cum povestea Alina ca l-o dat afara pe un tip in anul intai pt ca a spus ca orcine ar putea face ce a facut Brancusi, si ca Brancusi nu-i artist.

Altfel I TIFF. Filme peste filme. Cel mai mult mi-a placut You, me and everyone else.

Altfel mi-i dor de nemtii mei. (!) Da. Am vazut un film si numa pt ca era nemtesc si in Germania tot filmu imi aminteam de ei, de apartamentul lor, de biblioteca din Bremen (era tot asa anii 70 si in film ca-n biblioteca), de barurile la care mergeam.
Nu ma plang, constat.

Inca 3 zile… si aflu daca iar schimb orasul.