Miroslav Holub

Cum arată inima

Oficial inima

este alungită, musculoasă

și plină de dor.

Însă oricine a pictat inima știe

că este și colțuroasă

ca o stea și uneori

udă leoarcă

precum un câine rătăcit în noapte

și uneori puternică

întocmai tobei unui arhanghel.

Și câteodată este de forma unui cub

ca visul unui geometru

și câteodată de-o voioasă rotunjime

precum o minge într-o plasă.

Și-i ca o linie subțire uneori

și uneori ca o explozie.

Și e în inimă

numai un râu,

și-un stăvilar

și e cel mult un peștișor

în nici un caz de aur.

Mai degrabă o plătică

cenușie

și geloasă.

La prima vedere

nici n-o vei băga de seamă.

Acela care a pictat inima știe

că mai întâi a trebuit

să lase deoparte ochelarii,

oglinda,

să își arunce creionul cu vârf fin

și hârtia indigo

și să umble, să umble mult

afară, departe

de casă.

Reclame

v.leac

„Ce este literatura? (…) Literatura este pentru copiii săraci care n-au calculator.”/ (C.T 10 ani) (…) Ce este un geniu? (…) Geniul este un om mic care intră pe uşă./ (M.D 6 ani) (…) Ce este inspiraţia? (…) Dacă vorbeşti cu câinele, inspiraţia intră în el şi dă din coadă./ (M.T 9 ani) (…) Ce este un autor? (…) Autorul este un om gras./ (I.R 7 ani) (S. face o anchetă). v. leac

Hannah Rosin – The case against breastfeeding

„The debate about breast-feeding takes place without any reference to its actual context in women’s lives. Breast-feeding exclusively is not like taking a prenatal vitamin. It is a serious time commitment that pretty much guarantees that you will not work in any meaningful way. Let’s say a baby feeds seven times a day and then a couple more times at night. That’s nine times for about a half hour each, which adds up to more than half of a working day, every day, for at least six months. This is why, when people say that breast-feeding is “free,” I want to hit them with a two-by-four. It’s only free if a woman’s time is worth nothing.”

link

Ursachi

„I se spune „magistrul” pentru că astfel s-a autodefinit (atunci, desigur, la modul autoironic) tot într-o  poezie de-a sa, chiar din primul volum de versuri „Inel cu enigmă”, din 1970. În finalul acestuia introdusese o poezie cu un titlu mai lung decât poezia în sine.

Poezia se numea „Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican” şi era compusă din două versuri simple care au făcut-o celebră peste ani: „Un om din Tecuci avea un motor / dar nu i-a folosit la nimic”. Evident, poezia este foarte cunoscută.”140158-77521-61347.jpg

Muzeul Literaturii Romane.pixel „A memorial with a Californian Dodge car which used to belong to the romanian poet Mihai Ursachi (1941-2004). The poet brought back the car from his exile in the USA in 1991.”

Tatiana Ţibuleac – Gradina de sticla

Îi privesc cum se nasc- moi și neputincioși- și ma gândesc ca măcar ei vor fi fericiți. Cu mame,  iată,  cu tați. Cu bani. Apoi îi văd cum îşi înfig maxilarele în cele care i-au născut și trag din ele ca niște câini tineri. Ce este durerea unui om faţă de propria foame? Cruzimea. Cruzimea este deja acolo, în ei, fremătând ca o floare roșie.