Am sa ies din casa

si-am sa merg fara graba

un obstacol am sa fiu

impotriva vantului.

Simona Popescu

Anunțuri

Wir sind alles Flaschen, deren Inhalt anderen zum Besäufnis dient.

Ich verstecke meine Hände,

so,

als könnte ich verstecken,

was ich mit ihnen getan habe.

du wirst sehen –

Nichts sehe ich, außer einer Leere, deren Inhalt ich nicht zu bestimmen vermag, da er leerer ist als alles, was ich je zuvor in meinem Leben gesehen hab´.

Loch

Loch – Loch

Loch in mir

Loch in dir

Wir könnten uns zusammenbinden

so ergäb es einen Sinn

äwe rack (tipa in a carei camera albastra am locuit trei luni, si prma persoana a carei ganduri in limba germana le-am inteles si le-am placut)

Dumnezeule… cum se schimba lucrurile…

Eu si Jan am fost precum doua glume bune, de care celalalt nu s-a prins… Vesela-trista treaba.

(Senzatia mortii [prezenta] in orice hohot de ras, daca ai ureche muzicala. N-aveam. – Radu Cosasu)

Bucuresti:

O pensionara desculta pe strada repeta mereu:

Renunt la pensie si plec de-aici. De ce-ai venit tu acum 19 ani?! Renunt la pensie si plec de-aici… De ce-ai venit tu…? Renunt la pensie si plec de-aici…

Un tigan beat in tren canta:

Femeia te rapune.

Femeia e un inger.

Femeia e un drac.

Femeia-ti da putere…

(Ii voi povesti regizorului de la trupa de teatru germana chestia asta, ca sa o includem in piesa… in fond tema piesei e Geschlechtsrollen(gender roles)… )

Intreb o femeie pe strada unde e strada Constantin Daniel.

– NU e aia?!

-Nu, nu e aia. Si eu asa credeam insa aia e strada Orizontului.

– PAPUSA, NU E AIA!!! Eventual urmatoarea!

… M-a lamurit… si pee deasupra m-a facut si papusa. Sincer, nu ma simt.

Poate ca toate trebulrile astea suna deprimant… ei bine, oamenii de la Dilema (Veche!) compenseaza balanta. Imi place foarte mult la redactie (fac practica acolo). Nu ma simt deloc in plus, si azi sunt de-abia dupa prima zi. E extraordinar sa pun fete oamenilor astora. Chiar ma gandeam ca de acum incolo cand ii voi citi ii voi vedea in fata mea.

M-am intalnt cu Anda Aldea si publica Posibil-ul. E atat de autentica si treaba asta o face incredibil de frumoasa. (De obicei, de cate ori descriu o persoana drept frumoasa sunt inteleasa la modul superficial.)

Am fost la Carturesti si am citit tot Omulan-ul lui Matei Branea (ok, ok, sunt benzi desenate, nu am stat acolo cu orele!). Imi place foarte mult bucata Work, cu Ochiul lui Dumnezeu. Branea e genial in general, insa 250 000… oricat as sustine eu artistii underground, e cam mult dom’le.

Ma enerveaza mindria singuratatii pe care o au unii oameni; pt ca e atat de absurda. Ei arata mindri ca sunt singuri, cand de fapt tare ar vrea sa nu mai fie. Mindria care izvoraste din durere… orgoliul suferintei singuratatii…