„Uitati-vă la tinerii ăstia. Sunt exact

tinerii de pe vremea când eram tânăr. Se distrează la

fel, exact la fel de veacuri si veacuri: aceeasi gălăgie,

aceleasi vorbe de duh, aceeasi obrăznicie, aceeasi

înfumurare neroadă, aceeasi nebunie căreia îi va

urma aceeasi cumintenie a oamenilor maturi de secole.

Într-o bună zi vor îmbătrâni la fel, cu aceeasi revoltă,

sau cu aceeasi resemnare, sau cu acelasi fel de a

nu-si da seama de asta, ca si tinerii care-au îmbătrânit

în generatiile de dinainte. Aceleasi ticuri, aceleasi

violente.“

Eugen Ionescu – Note si contranote

Nudism

Car namol cu o caldare

La femeile care fac nudism.

In tinerete aveam o parere mai buna

Despre femei;

Dar trebuie sa faca cineva

Si treaba aceasta.

Ele nu se mai feresc de mine

Ma numesc „cel care aduce namol”

Si-si vad inainte de nudismul lor.

De fapt eu nici nu le mai bag in seama,

Le numesc „femeile care se inamolesc”

Si ma gandesc la ale mele.

Uneori ma apuca din senin

O pofta grozava de injurat.

Dumnezeii tai de viata

De tinerete

De batranete

De fericire

De iubire

De casatorie

De ideal.

Toti acesti dumnezei

Se prefac in namol de buna calitate.

In orice caz femeile il gasesc foarte bun

Si se ung cu el.

Marin Sorescu

“There are no alternatives; if man is not tragic, he is ridiculous and painful, ‘comic’ in fact, and by revealing his absurdity once can achieve a sort of tragedy. In fact I think that man must be either unhappy(metaphysically unhappy) or stupid.”

Eugen Ionescu

in New York Times – 1 Iunie, 1958

„Îmi place să trăiesc la suprafaţa lucrurilor, pentru mine adîncul este o pată de culoarea pielii, adîncul este dincoace de suprafaţă, ca un parfum. Eu sînt indiferentă faţă de viaţă, nici nu ştiu, de pildă, de cînd nu am mai plîns. Totul a început atunci cînd, deodată, nu am mai ştiut să plîng, uitasem ceea ce, cînd m-am născut, ştiam foarte bine. Plînsul acela inexistent a făcut ca, într-o bună zi, pielea mea să înflorească. Pe suprafaţa ei s-au format mici noduli pe care medicii i-au găsit plini cu lacrimi.”

Iulian Tanase – Dilema