vaca


vaca
Originally uploaded by tamira8.

in Delta

Anunțuri

Somehow I’m not really one of those people including political comments in my blog…
or ,comments about other bloggers (much)…
or comments about movies.
or comments about food.

Well, political comments…
Stiam eu ca ceva nu-i in regula cu Günter Grass, nu degeaba mi-am dat demisia din arhiva în care lucram. Dacă aş mai fi fost acolo, aş fi avut mult prea mult de lucru zilele-astea! 🙂

Other bloggers?
I love my brother.

Food…..

Mi-era foame in Delta, mă cam săturasem de pâine cu pateu desi mie mâncarea mi se parea (si mi se pare inca, de cele mai multe ori) ceva neesenţial (that’s why I almost only cook for others), ceva acolo, aşa, pentru supravieţuire (doar Cătălină reuşise să îmi schimbe puţin atitudinea asta, dar mi-a trecut efectul Cătă demult…) si am citit in Gargantua si Pantagruel despre placinte cu struguri de-aia cu boabe imense… si de atunci tot ma gandesc ce fain ar fi sa mananc si eu placinta caldă de cartofi cu struguri mari, reci, cu stropi de apă pe ei… eeeeeeeeh… foamea din Deltă… da da am mâncat şi peşte da’ degeaba… că tot nu era plăcintă cu struguri.

Movies.

I’m the Fellini fan all the way. Si ieri am recitit de ce Fierbe copilul in mamaliga si am aflat ca si Aglaja Veteranyi era. Si dupa ce ma uit la ceva film de Tarkovski si se intampla sa ploua pe urma, mi se pare ca si eu sunt in ceva film de-al lui, si atunci ploaia mi se pare foarte frumoasa si nu ma enerveaza ca ma ud si ca am picaturi mici pe ochelari. M-am imprietenit cu un tip Don Juan under cover superficial asumat baiat foarte sincer si cu o faţa foarte faina (ca o carte deschisă), care e mort dupa filme cu Louis de Funes. Si asa am ajuns eu sa vad vreo trei filme cu de Funes in ultima vreme. Prietenul astă a adus în viaţa mea încă un prieten, care e foarte smecher. „Bai smechere”, îi zic de câte ori am ocazia… Imită orice fel de voce după ce o aude câteva secunde absolut perfect. Faţa lui e opusul feţei celuilalt. O carte închisă ermetic. Era să mă ataşez de oamenii ăştia, de fapt chiar am facut-o, noroc că au plecat înainte să exagerez eu cu ataşamentul meu exagerat. Aşa, am mâncat de câteva ori bunătăţi în bucătăria mea, am dormit toţi trei ca în copilărie când veneau alţi copii la noi acasă, după ce ne-am uitat la tot felul de filme, ne-am plimbat prin oraş, prin parc noaptea, am purtat discuţii pline de pasiune ca majoritatea oamenilor la început de deceniu 2, am băut bere brună cu lămâie şi am pierdut multe ore prin multe baruri vorbind despre viitor şi supravieţuire şi compromisuri, înşirând bancuri şi mâzgălind hârtiuţe…

I guess this stopped being about the movies.

Hai mai bine sa fiu apocaliptica, decat sa nu fiu nimic:

Am visat ca au trecut doua morti pe langa mine, una era pitica si una era inalta, se tineau de mana, si aratau exact ca in filmele alea de groaza de de mult, cu cap de mort si gluga neagra. Mi-au zis: Tu vii cu noi! Si eu am zis ca nu ca nu-s ce.. imi era ca naiba de frica de ele… Nu le-am induplecat decat dupa ce le-am spus: lasati-ma macar sa fac un copil… Si ele mi-au spus: ok, te mai lasam pana faci un copil.

La Iasi, un prosop care a fost un geam care a fost o usa care era al unui copil care tinea un catel in brate
cum il cheama, l-am intrebat
ce dragut ii, cum il cheama?

n-a zis nimic. pe urma Dri a zis ca daca n-are nume atunci n-are zile, ceva superstitie de genul asta
si mi-am amintit cum bebelusilor bolnavi li se schimba numele mai demult ca sa le treaca, sa-i uite, cum ar veni, mod de-a pacali boala „a, parca pe bebelusul pe care l-am imbolnavit nu-l chema asa… oi fi gresit casa?!”

Dri a facut poza asta, pt ca aparatul meu nu gasea nicaieri bateriile CR2 sa-i umple stomacul de click clack
a fost un aparat cuminte
n-a facut nici o poza toata excursia

am fost la Iasi. e un oras frumos

si la Chisinau am fost, aia e alta poveste…