In aceeasi zi, inainte sa mergla Cluj, am citit:

” Un vecin se invarte de un sfert de ceas in spatele blocului cu o punga mare de gunoi in mana. Cauta un loc curat, unde sa arunce gunoiul.” (Tudor Octavian – Povestiri)

si am vazut un interviu cu Alexandru Paleologu care declara ca iubeste Romania pt ca „Nu a trecut o zi in care sa nu intalnesc un om inteligent.”

„Ah! Romani si Romanie!…”

Cu 500 de lei in buzunar priveste-ti speranta cum ti se scurge toata dintr-odata din corp asa cum se goleste o galeata de apa… Ai pierdut trenul? Nu-i nimic, vine altul. Intre timp, ancoreaza-ti mintea de orice poti.

Stupid country! Zicea o tipa unui strain stand la coada la bilete. Ea nu stia ca e lafel peste tot.

Ploua…. si, ca intotdeauna, nimic nu ma indemna sa sterg picaturile care se adunasera imbecile si subtile pe ochelari. CA DE OBICEI.

Cine zicea ca oamenii sunt singuratati paralele?

Pe balconul caminului 1 de la etajul trei, noaptea, cand nu-mi dadeam seama daca hotelul din zare se numeste RIMINI sau M…RI (in ce hal imi sunt ochii…. ) m-am gandit asa uitandu-ma la umbra mea de pe perete:

Sunt o umbra care incearca sa scape de penumbra.