so my revelation on the bus today was that nothing three dimensional has inherent beauty, but light makes things beautiful. even if they do not fit „models” of beauty, light can make anything, even a quasimodo, look incredibly beautiful.
actually it’s cause of light that we can see at all. my little revelation about light :].

Azi am aflat ca stră-stră-bunicului meu din partea tatălui, i se spunea Bunu Albului. Era un meşter foarte bun, probabil tâmplar, pt că a montat podele din casa bunicului meu, şi şi-a facut singur coşciugul, pe care l-a tinut în pod până i-a venit vremea.
Mi-a placut şi cum mi-a povestit tatal meu chestia asta: „Şi-o facut singur copârşeul şi l-o ţinut în pod.”

M-a distrat reacţia părinţilor mei când le-am spus că lucrez la arborele nostru genealogic. Întai au râs de mine, şi m-au întrebat dacă n-am nimic mai bun de făcut, pe urmă au început să îmi spună tot ce îşi aminteau despre bunici şi verişori şi rude îndepărtate… la un moment dat vorbeau amandoi deodată, fiecare despre rude din partea lui :)….

„As for the beauty of women, it is like the light on the sea, never constant to a single wave. They all have it; they all loose it. Now she is dull and thick as bacon; now transparent as a hanging glass.”

Virginia Woolf – Jacob’s Room