Azi mi-a scris cineva din Bucuresti:
„ma simt ca o bila intr-un joc mecanic tip flipper, in care diversele moduri de a vedea lumea sau viata sunt marginile de care ma lovesc.Cred ca la un moment dat de plictiseala am ajuns sa distrug sistematic cam toate convingerile pe le aveam dupa care am trecut cu multa constiinciozitate la ce a mai ramas in jurul meu”

si altcineva, din Franta, mi-a scris:
„Ca si eu tot ma intreb unde merg cu toate astea, ca am senzatia uneori a eu tot raman la fel si ca lucrurile se schimba sau ca eu ma schimb si lucrurile care ar trebui sa se schimbe raman la fel. Stii cum e cred, atunci cand se intampla tot felul de chestii in viata ta si tu te uiti asa la ele de parca nu tie ti s-ar intampla.”

si eu i-am scris cuiva:
„a! veste buna! de ieri mi s-a conectat si partea germana a creierului cu partea inteligenta (care se situa in zona romaneasca). m-am bucurat asa de tare ca n-am mai putut adormi. aveam tot felul de ganduri. toate astea se leaga de un curs la care trebuie sa prezint ceva maine. ce bine ca s-au conectat ieri! :)…. acum trebuie doar sa mai gasesc niste termeni in germana ca gandurile alea sa nu fie bilingve/trilingve (ca si engleza ii pe-acol) si totul e ok.”

si am aflat ca acele carti care imi plac mie, si tie, luc, se incadreaza, ca sa zicem asa, la „neoromanticism fenomenologic”. Abbadon de exemplu.

Anunțuri

fever poetry

cum se increteste fata unui om cand plange
cate-un pic, pici, pcolo…
cum se aduna cearceaful sub un om bolnav
cate-un pic, pici, pcolo…

„placerea e absenta durerii.”

„Surprinderea mea mare a fost cind am observat ca multi oameni nici macar nu vor sa fie fericti – ei nu cauta fericirea, ci o stare de certitudine, ei vor sa se stie la adapost, sa se asigure impotriva tuturor intemperiilor viitoare; de dragul acestei certitudini, incerta ca orice certitudine, isi sacrifica fara sovaire tot ceea ce este omenesc in ei. Nevoia de siguranta e mai adinca decit nevoia de fericire.”
Teodor Mazilu

Intoarceti citatul asta invers. Aia sunt eu.