Pâine.

Ce? Voi la ce vă gândeaţi?!

Anunțuri


Se poate spune ca am fost la Cluj. Frigălău’, cum zice Adelu’, nu a fost as seen on TV. Am mers la o lansare de ceva nuvele norvegiene, şi pe această cale vreau să mulţumesc celor care m-au hrănit într-un moment de restrişte cu Fornetti, pişcot şi mere. Portocale şi şampanie n-am luat că mi-era ruşine (le monopolizaseră bătrâneii cu ochelari). Nişte studente la norvegiană au recitat nişte poezii pt ambasadorul norvegian, but most of it got lost in translation. Erau nişte volume cu nuvelele astea pe o masă, cică „pentru oamenii de cultură clujeni” sau ceva de genul… M-am considerat unul dintre ei şi am luat cartea. E o carte bună. V-o recomand cu căldură.

Luc zice sa pun blogu’ asta inapoi. Probabil pt ca, desi locuiesc la prima pe dreapta, nu prea zic nimica decat chestii de genu „ma, nu ca as ascunde ceva, da nu prea am nimic de zis…”

….

Empty is about me.

Recitesc ce scriam prin august si mi se pare ca-i vorba de altcineva.

Seara, la mine in camera, aud o voce care respira greu, dar numai cu urechea stanga. (daca ai afla ca… ai iubi-o mai mult?) Ori sforaie vecinu’ (da’ totusi, numai in urechea stanga?!) ori o iau eu razna. (Nu ma, nu, sforaie ciocanu’, nicovala si scarita…. aveau nevoie de o pauza…)

Luc zice c-o sa ajung homeless, at the rate I’m going.
Io zic: bro, when I’m homeless, I hope you’ll come visit!

Ii visez mai des pe-ai mei. Nu ii am decat pe ei. In ultimul vis mergeam tot familionu’ cu frate-meu la scoala si intram cu el in clasa si il sustineam tacit.