Toch wil A geen „vrije vrouw” zijn want:
– dat is selfish om alleen te zijn
– samenzijn is belangrijker dan op jezelf zijn
– M is de aardigste man die ze kent, zelfs als hij haar niet altijd begrijpt
A ervaart het afnemen van de biografie als een kunstmatige lineariteit; in haar eigen beleven was haar leven alles behalve lineair.
linguistic design
mi-au făcut tot felul de teste, am şi o vânătaie din aia oribilă pe braţ pt că niciodată nu reuşesc să-mi ia sânge, totul a ieşit bine, nu ai nimic cu tiroida, nivelul hormonal nu indică nimic ieşit din comun, nu ai copii care cresc în tine fără să ştii, ai o culoare bună, pulsul e normal, bătăile lente şi ritmice, se vede că alergi, urăsc să alerg, sunt anxios, nu pari anxios, nu aşa arată un om anxios în public, da, ar trebui să mă vedeţi acasă, eşti sănătos tun dar se pare că ai probleme la cap.
Ma afund în amintiri ca într-o cadă plină cu zahăr topit, îmi înmoaie unghiile, îmi năclăiază părul, și tot corpul meu devine îmbibat și lipicios. Sunt mult prea drăguțe aceste amintiri, am avut grijă să uit tot ceea ce nu mi-a plăcut. Dulci ca baclavalele, mănânci doar una și deja ți-e greață de ce erai.
Cătălina, credeam că am reușit să o anulez din mine, chiar credeam. Dar a apărut iar într-un vis, în deșertul din Iordania, la un foc pe nisip într-o tabără de corturi și uite-o și pe ea cum apare cu rucsacul în spate, sub părul ei cârlionțat. Și tu aici?
Da.
Te iubesc cumva cu una dintre definițiile acestui cuvânt, dar nu ești om, ești un fel de mama ielelor. M-ai ajutat atunci la Arad fără să știi și eu în loc să-ți fiu recunoscătoare eram plângăgioasă… Dar de ce vii așa, chiar mai am nevoie de tine?
Cu mine se petrece ceva acum, ceva, ca și cum abia acum am început să am iar timp și capacitate de gândire.
În visul în care M. sărea de la zeci de metri în piscină și pica lângă durerea era ca un pumn în tot ce sunt.
„Wie ist das Glück klein, dass es in einer Pille Platz hat, denkt Ana.”
Aglaja Veteranyi – Ana lebt
ma simt extrem extrem extrem de obosita, nefacand mare lucru toata ziua (ok, poate ca asta nu e adevarat, ma concentrez la diferite seturi de informatie tot timpul, la job, la scoala, la 11 noaptea cand ajung acasa….) parca am un omulet in cap care tot da cu un ciocanel… incerc sa il calmez :]
azi dimineata am luat butelia de camping de la subsol, pt ca pe aia facem vin fiert la scoala. am desfacut-o din gresala un pic, credeam ca ii lipsea ceva, si a iesit niste gaz butan din ea, pe care l-am inhalat cu incredere. am inchis-o repede inapoi, cand mi-am dat seama ca iesea gaz.
pe urma in timp ce ma indepartam de cladire imi imaginam cum ar exploda de la butelia mea cea mica cu gazul ei cel putintel :] dar a avut ceva efect sa stii. ca de drog. eram ametita, noroc ca am luat tramvaiul
nu te incrunta!
daca iti place de mine, iti place si de gazul din mine?
pt parlamentul european eu am fost prea sincera….
