Aylan si Weiwei

 

4858706_7_dabf_la-photographie-d-ai-weiwei-dans-la-pose-du_8dc35979768a24502f05ee3b12171c71

articolul asta intai mi sa parut bun. pe urma, dupa o discutie interesanta cu Ileana si Ira mi-am dat seama ca e se insala.

e timp atat de putin si ar fi nevoie de atat de mult doar ca sa intelegem o singura imagine….

mi-au placut comentariile astea:

 

 

Art as YOU know it is corrupt, exhausted and weak. For those of us who are truly connected to the cause,there is nothing more powerful and pregnant with potential than art. Art is soul, you know this. But here, you confuse art with famous and expensive work. Art is distinct from the art market.

The image is so lazy, so grotesque and patronizing…its shallowness is unmistakeable, and it seems too obvious to have been done with the sincerity that this critic attributes to it.

 

Art has not been about acceptable and even respectable. Not at least all the time. If something like this provokes such a guttural response in people, I’d say it must be working as art (as an abstract concept) intended.
a transgresive ‘political’ artwork doesn’t necessarily have to state in a literal way „I’M ANTICAPITALIST! I”M A FEMINIST! FUCK THE POLICE! FUCK WHITE PEOPLE! FUCK THE EMPIRE” Does it? Isn’t that exactly what is being commodified and mass consumed today? One wonders if the commodification of „political” works is not really the works own fault.

just a little while ago…

Denisa Duran

Dorm, dar stau cu tine

Are ochii gri ca de pisică.

Uneori mă „descoperă” în timp ce îi schimb scutecul, îi dau sirop sau o alăptez. Îmi ridic privirea, preocupată, și o văd zâmbindu-mi și strângându-și pumnișorii de bucurie.

Câteodată plânge în somn. Un moment scurt, de câteva secunde… E atât de surpinzătoare reacția ei, încât mă lasă complet neputincioasă și simt un gol scurt în inimă, ca un glonte de aer.

Nu uita să-i faci rugăciunea, îmi spune mama. Spune-o tu, în gând, ca și când ar spune-o ea.

Adoarme cu țâța în gură și vreau să-i trag sfârcul dintre buzele lăptoase, dar ridică palma cu degetele desfăcute, în somn, de parc-ar spune: stai! încă un moment, te rog!

Când e obosită și se oprește din chiuit, o surprind uneori cu privirea în gol, gânditoare…

A învățat să apuce cu mâna și să desprindă soarele și pământul prinse în scai, deasupra ei, în pătuț. Când ne uităm în cărțile de povești, întinde mâna spre imagini, să le prindă, să le desprindă.

Păşea în sufragerie, ținută de subsuori. A ridicat puţin praf în aer și s-a oprit să-l privească, plutind în lumina soarelui.

Când plânge foarte tare, ea știe de ce (sau când e foarte veselă!), în năvala de sunete, lamentații și chiuituri pe care le scoate acum, revine mereu la „g”-ul inițial, ca la un argument imbatabil.

Azi i-a ieșit primul dințișor. Îl căutam în gurița ei, între limbă și buza de jos, printre baloanele mici de salivă, ca pe un giuvaier prețios.

Când găsește câte-un obiect nou și interesant pe care vrea să-l cunoască, nu îl înșfacă, pur și simplu, nu pune mâna pe el, ci îl amușinează cu degetele. Deschide mâna ei mică și o apropie de obiect, fără atingere, ca o cupolă tactilă fremătătoare, încercând să-i simtă forma, să-i priceapă conturul.

Am văzut, azi, împreună prima furtună. Am stat la geam (cu geamul când închis, când deschis) și am urmărit vântul, ploaia, tunetele și fulgerele. Îi vorbeam despre ele și ea mă asculta, spunând din când în când „eeeh”, „eeeh”, și arătându-mi-le cu mâna.

Când e supărată și plânge de ceva timp, bombănind singură la ea în pătuț, începe să strige tot mai clar și mai tare: „maaa-ma!”,” maaa-ma!”

Mama nu e un cuvânt, e un strigăt de ajutor.

Azi noapte am culcat-o în camera ei – prima dată. Noapte pânditoare și albă.

Mă simt scobită, ca un măr căruia i s-a scos cotorul însămânțat.

Paul Celan

Todesfuge

Schwarze Milch der Frühe wir trinken sie abends
wir trinken sie mittags und morgens wir trinken sie nachts
wir trinken und trinken
wir schaufeln ein Grab in den Lüften da liegt man nicht eng
Ein Mann wohnt im Haus der spielt mit den Schlangen der schreibt
der schreibt wenn es dunkelt nach Deutschland dein goldenes Haar Margarete
er schreibt es und tritt vor das Haus und es blitzen die Sterne er pfeift seine Rüden herbei
er pfeift seine Juden hervor läßt schaufeln ein Grab in der Erde
er befiehlt uns spielt auf nun zum Tanz

Schwarze Milch der Frühe wir trinken dich nachts
wir trinken dich morgens und mittags wir trinken dich abends
wir trinken und trinken
Ein Mann wohnt im Haus der spielt mit den Schlangen der schreibt
der schreibt wenn es dunkelt nach Deutschland dein goldenes Haar Margarete
Dein aschenes Haar Sulamith wir schaufeln ein Grab in den Lüften da liegt man nicht eng

Er ruft stecht tiefer ins Erdreich ihr einen ihr andern singet und spielt
[Vortrag: Er ruft stecht tiefer ins Erdreich ihr einen ihr andern spielt weiter zum Tanz auf]
er greift nach dem Eisen im Gurt er schwingts seine Augen sind blau
stecht tiefer die Spaten ihr einen ihr andern spielt weiter zum Tanz auf

Schwarze Milch der Frühe wir trinken dich nachts
wir trinken dich mittags und morgens wir trinken dich abends
wir trinken und trinken
ein Mann wohnt im Haus dein goldenes Haar Margarete
dein aschenes Haar Sulamith er spielt mit den Schlangen
Er ruft spielt süßer den Tod der Tod ist ein Meister aus Deutschland
er ruft streicht dunkler die Geigen dann steigt ihr als Rauch in die Luft
dann habt ihr ein Grab in den Wolken da liegt man nicht eng

Schwarze Milch der Frühe wir trinken dich nachts
wir trinken dich mittags der Tod ist ein Meister aus Deutschland
wir trinken dich abends und morgens wir trinken und trinken
der Tod ist ein Meister aus Deutschland sein Auge ist blau
er trifft dich mit bleierner Kugel er trifft dich genau
ein Mann wohnt im Haus dein goldenes Haar Margarete
er hetzt seine Rüden auf uns er schenkt uns ein Grab in der Luft
er spielt mit den Schlangen und träumet der Tod ist ein Meister aus Deutschland

dein goldenes Haar Margarete
dein aschenes Haar Sulamith

 

Tangoul Mortii

Laptele negru din zori il bem cind e seara 
il bem la amiaz il bem si la noapte 
il bem si il bem 
sapam o groapa ‘n vazduh si nu va fi strimta 
Un om sta in casa se joaca cu serpii si scrie 
el scrie ‘n amurg in Germania, Aurul parului tauMargareta 
scrie si iese in prag scapara stelele ‘n cer el isifluiera ciini 
evrei-i si-i fluiera el porunca le da ca sa sape o 
groapa ‘n tarina porunca ne da sa cintam pentru dans

Laptele negru din zori te bem cind e noapte 
la amiaza te bem te sorbim dimineata si seara 
te bem si te bem 
Un om sta in casa se joaca cu serpii si scrie 
el scrie ‘n amurg in Germania Aurul parului tauMargareta 
Cenusa parului tau Sulamith o groapa sapam in vazduh si nu va fi strimta

El striga sapati mai adinc iar ceilalti cintati 
arma o ‘nsfaca, o flutura, albastrii i-s ochii 
sapati mai adinc iar ceilalti cintati pentru dans mai departe

Laptele negru din zori te bem cind e noapte 
te bem la amiaza si seara te bem 
te bem si te bem 
un om sta in casa, aurul parului tau Margareta 
cenusa parului tau Sulamith el se joaca cu serpii 
El striga cintati mai blajin despre moarte cacimoartea-i un mester german 
el striga plimbati un arcus mai cetos pe viori veticreste ca fumul atunci 
veti zace ‘ntr’o groapa in nori si nu va fi strimta

Laptele negru din zori te bem cind e noapte 
te bem la amiaz e moartea un mester german 
te bem dimineata si seara te bem si te bem 
e moartea un mester german albastrii i-s ochii 
cu plumbul te improasca din plin si adinc te loveste 
un om sta in casa aurul parului tau Margareta 
cinii spre noi si-i asmute ne daruie-o groapa ‘nvazduh 
se joaca cu serpii visind e moartea un mester german

aurul parului tau Margareta 
cenusa parului tau Sulamith 
 

Schließlich wurde die Trennung doch notwendig, da die verstärkt auftretenden Wahnzustände bei Celan zu Ausbrüchen blinder Aggression führten. Am 24. November 1965 versuchte er, Gisèle mit einem Messer zu töten. Sie musste mit ihrem Sohn mitten in der Nacht bei Nachbarn Zuflucht suchen. Die Erinnerung an die traumatische Zwangseinlieferung in eine Klinik wird ihm anderthalb Jahre später, am 3. März 1962, im Gedichtsband „Fadensonnen” die beklemmende Zeile eingeben: „Die Liebe, zwangsjackenschön”….

still my hero… but why all this illness…