Precipitous birth

Some reassuring reading:

‘When asked about my experience I said „It’s like skydiving but they break all of your bones befoe they push you out of the plane.”.’

‘also experienced the horror of precipitous labor 2 years ago and am expecting my 3rd child in July…. it totally freaks me out to imagine going through that again. I totally idenitfy with you thinking that you would have put a gun to your head. I remember feeling an out-of-body experience as well, thinking „Oh my God…. I know what it feels to have literally gone out of your mind….” I would have jumped out the window if I could have.’

Reclame

De frica

coerenţa filmelor americane
mă face să plîng
Nu-mi mai pun
Nici o dorinţă
cînd mănînc prima dată cireşe
în an
de frică
Nu sînt ale mele
uşile pe care le trîntesc
o femeie îmi spune
am răcit acolo
jos
privesc
Speriat
Nedumerit
În podea

 

Dan Sociu

„Bibi a fost primul tip la care am întâlnit râsul lui Becali, de fapt, chiar dacă îl apreciam că era onest și protectiv, mă deranja că într-un fel fundamental își pierduse încrederea în oameni și juca în forță, pe putere. Încerca să fie corect, dar suflet bun n-avea, era un om complexat și înrăit de viață, căruia îi plăcea să umilească. (spre deosebire de Bibi) în naivitatea lui, Alberto nu purta resentimente nimănui, deși viața lui fusese mult mai urâtă. avea căldură și instinct al proximității, corpul lui mare știa să se lipească de alte corpuri prietene.”

„Îmi plăcea mult să vorbesc cu el, fiindcă era un tip citit și inteligent – iar semiratarea, într-un sens, îl făcea și mai inteligent, fiindcă îi permitea să gândească mai liber lucrurile, n-avea o carieră de construit și o reputație de bibilit, care să-l constrângă să creadă în toată ipocrizia normativă cu egalitatea, cu nimeni din zona angajată sau academică nu se putea discuta pe bune despre starea de fapt, toți confundau idealul prescriptiv cu realitatea, dădeai din cap, da da, e grav, așa nu se mai poate – dar de la un punct încolo te cam plictiseai să dai din cap, parcă vroiai și să înțelegi ce se întâmplă cu lumea asta. Or, Andrei accepta fără probleme faptul elementar că relațiile se nasc și se hrănesc din dezechilibre de putere, unul domină, celălalt e dominat, unul protejază, celălalt e protejat.

Până la un punct, spunea, poți umbla la asta – dar nu foarte adânc, fiindcă, dacă intri în paturile și relațiile oamenilor, riști să strici jucăria. Și comunismul o încercase, iar experimentul sfârșise prost, era posibil ca lucrurile să stea cum zicea francezul – încât Dumnezeu să vrea, cu tot regretul, inegalități, nu nedreptăți.”

Adrian Șchiop – Soldații. Poveste din Ferentari

 

 

Se știe că se-ascunde-n orice stup

ceva care nu seamănă la trup

cu puii de albină,

o insectă străină

de larvele celelalte din grup,

 

dar care imită-atât de bine

plânsetele puilor de-albine

sau mirosul lor

sau cum zic ele că vor

mâncare, că mâncarea le vine

 

mai rapid și mai mult ca la toate.

larvele mai puțin talentate

nu știu, ca ea, să pară

larva cea mai larvară

chiar dacă-s larve-adevărate

 

și uite-așa cu teatru pentru miere

parazita crește în putere

pân-ajunge-ntr-o zi

pe-alalealte-a le hali

nu de foame, numai de plăcere

 

dar uneori și ea e atinsă

nu-i atentă și se lasă prinsă

de-atâta-nșelăciune

dusă la perfecțiune

e ea însăși uneori învinsă

 

și trimite semnale bizare

despre dileme identitare

„dragilor sunt bolnavă

parcă nu mă simt larvă

voi ce ziceți, cum vi se pare?”

 

ceea ce-i absurd pentru albine

(nu fac distincții așa de fine)

„ce prostii poți să spui

tu ești dragul nostru pui

ești ca noi, uite, vorbești ca mine!”

 

așa că tace, cum să le spună

ce simte, să nu pară nebună

și începe să vadă

și începe să creadă

că de fapt toți trăiesc în minciună

 

că nimeni nu se simte albină

și-n orice albină i-o străină

ce-o albină imită,

c-a-nvățat să emită

semnale normale de stupină.

Dan Sociu – De ce pisicile n-au coada, antologie de limericks

 

 

de ce pisicile n-au coadă – Antologie de limericks

eram bătrîn & bolnav, peste 80, și încă-mi doream

să produc ceva realmente măreț,

whatever it takes, like, cu aproximativ orice preț,

și tot nu știam dincotro s-o apuc

și, înainte să mor, mai trăgeam, melancolic, un pârț.

 

Sorin Gherguț  –  last but not least, protolimerick

 

ce frumos pluteste orice rață

liniștită și cumva măreață

numai că sub grație

e o agitație

de piciorușe sub suprafață.

Dan Sociu