Mama mea foloseşte cuvântul „credenţ”, aşa că eu mă mir de unde vine (ca şi cu „şpais” 🙂 sau „a se dunstoli”, al lui buni). Pe dexonline scrie doar:
CREDÉNŢ, credenţuri, s.n. (Reg.) Bufet. – Din germ. Kredenz.
Kredenz, die; -, -en [ital. credenza, eigtl. = Glaube, Vertrauen, Glaubwürdigkeit, aus der Wendung: far la credenza =(als Mundschenk an einem Seitentischchen) Speisen und Getränke vorkosten, damit auf derer Unschädlichkeit vertraut werden kann < mlat. credentia, zu lat. credere, Kredo]…..
credence
Etymology: Middle English, from Anglo-French or Medieval Latin; Anglo-French, from Medieval Latin credentia, from Latin credent-, credens, present participle of credere to believe, trust — more at creed
Date: 14th century
1 a: mental acceptance as true or real b: credibility 1
2: credentials —used in the phrase letters of credence
3[Middle French, from Old Italian credenza] : a Renaissance sideboard used chiefly for valuable plate
4: a small table where the bread and wine rest before consecration
În germană e mai palpitant, în dicţionar scrie că a face credenţa era, ceva de genul, o mică gustare pentru a testa că totul e ok, că nu incearcă nimeni să otrăvească pe nimeni.
daily silence 