Singuratatea este un mester din Bucuresti

Din cartierul unde ne locuim unii pe altii

Cand vrem sa plangem mergem la el in atelier si plangem

Si mesterul ne ofera vin si tutun

Ne spune plangeti linistiti radeti cu lacrimi faceti ce vreti voi

Pe mine nu ma deranjati eu am de reparat un pantof

Un simplu pantof singurul cu care ma incalt

Si noi ne descaltam in liniste

Si plangem in pantofi vreun sfert de ora

Apoi ne incaltam si lacrimile ne ajung la glezne

Si mesterul isi incalta pantoful acela

Si ne conduce pana mai incolo.

Iulian Tanase – Vol. Sora exacta

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s