” am fost azi la bucale(plecat la 5 dim intrors la 5 seara). e ciudat sa vad oradea de sus. cind eram la bucuresti si-mi era dor de casa inchideam ochii si pluteam imaginar pe bulevarde. porneam de la gara si faceam diverse trasee.”

alde x

what’s in a name…

Dacă maică-mea era taică-meu, pe mine mă chema Erdei.

Tatăl meu în preajma Crăciunului repeta o colindă străineză fără a-i şti toate versurile. Efectul e …..

“You better watch out,
You better watch out,
You better watch out,
You better watch out…”

Warning! The following text is not funny.

Mi-e frică de familia mea.
Mi-e frică de ea.
Da.
Frică.
Mi-e frică de ea pentru că mi-e frică tocmai de faptul că fricile lor în ceea ce mă priveşte se vor adeveri. Asta îmi aminteşte desigur de faptul că mi-e frică şi de obiectul fricilor lor. Un cerc de frici din care nu se poate ieşi, se poate doar sări. Cu curaj!

Ok dar dacă eu încerc să nu îmi mai fie frică, şi ceilalţi nu încearcă, atunci tot nu am scăpare. Sau trebuie, cum ar veni, să nu îmi fie frică şi pentru ei! Şi pentru asta îmi trebuie încă o grămadă de curaje de om. Am nevoie de curaje de om. Le caut în prieteni. Le iert totul, pentru că îmi dau curaj. M. e salteaua care mă salvează de câte-o fractură, după fiecare căzătură…

…so “which is the most universal human characteristic – fear or laziness?”, mai exact: “does failure come from “fear or laziness”?”

Fear.

Behind a woman with linux, there is always a man…

alde x: bai de fiecare data cind beau cafea fara zahar
alde x: adica de fiecare data cind beau cafea
alde x: ca sa zic asa
alde y: da, ce se petrece atunci?
alde x: ma gindesc la tine si la “eu nu-mi indulcesc in mod artificial viata”

“ce sa-ti sugerez ca sa nu-ti mai fie frig seara,probabil ca stai la calculator sau citesti si sigur ca daca nu te misti te apuca frigu. d-apoi singura idee care mi-a venit ,in afara de a te imbraca gros si de a folosi patura aia verde de lina e sa-ti faci sticle cu apa fierbinte pt picioare, numa ca nu stiu cum se preteaza metoda asta la stricle de plastic, ca-n copilaria mea mami ne punea asa ceva da erau din sticla,sticla, no, poate ca nu-i o idee prea grozava da ziceam sa ti-o scriu totusi,s-apoi ar mai fi ceaiurile fierbinti”

….gotta love moms…

ce frumos gandul asta cu sticle fierbinti de sticla langa parintii mei copii acum 50 de ani…

this also reminds me of this.

alde Y: stii ce imi zicea maicamea, cand eram mica, ca sa adorm
alde Z: ce?
alde Y: sa ma gandesc la un camp cu flori… la un cer insorit… pana si atunci mi se parea aberanta ideea
alde Y: adica, ce camp cu flori?! never really managed it
alde Y: imi veneau numai imagini de la tv in cap
alde Z: keep on trying
alde Z: nature is the key
alde Y: si bunica-mea era absurda, cum imi zicea, cand ma ridica de la gradinita, sa merg inainte singura pe strada, ca daca se leaga cienva de mine, sare ea din spate (!) si ii arata ea lui
alde Y: poate era metoda ei de a ma inveta cu pericolele…
alde Y: sa ma simt safe ca vine ea din spate
alde Y: nu stiu…
alde Y: dar tin minte ca aveam vreo 5 ani si mi se parea absurd
alde Y: planul
alde Z: erai tare
alde Y: au fost cateva momente…in rest eram moale de tot.

Another reason why George Bernard Shaw reminds me of my brother:

“The longer I live the more I see that I am never wrong about anything.”

luam forma vasului in care suntem pusi.