ascultand mp3-uri cu Taraful pe autobuz dupa ce au fost angajati….

obosiți și fericiți.

Toate sunt in toate.

(vorba preferata a lui Noica/a lui Marius)

geregistreerde partnerschap

La fel de adevarat ca acum cinci ani:

“Pe Marius mi-e greu să-l înţeleg. Suntem globula albă şi globula roşie din venele lui Dumnezeu. M-a căutat pe Google din cauza articolului scris în bucătărie şi publicat în săptămâna următoare. Mi-a găsit adresa, mi-a scris şi am continuat să corespondăm aproape zilnic. Era o ciudată încercare de a obliga două linii paralele să se intersecteze. După câteva luni a hotărât tacit să amânăm încercarea la infinit, crezusem eu. De fapt mesajele lui incepusera, din motive obscure, sa intre la Spam. Dar asta e cu totul alta poveste.”

filozoful era timisorean.

dimineţi fericite

Aşa s-ar numi, cred ca asta le descrie cel mai bine (Cu riscul de a suna sentimental).

Atunci când te trezeşti şi eşti gol sau aproape gol sau de fapt nici nu contează dacă porţi ceva pijamalos sau nu, dar dacă nu, e mai bine, pentru că simţi prin toţi porii, eşti sub plapumă şi e cald şi pernele sunt moi şi încă înainte de a putea deschide ochii, te întinzi după persoana de lângă tine şi o îmbrăţişezi. Şi stai aşa mult timp, între căldură, piele, perne şi păr. La un moment dat, unul dintre voi începe să spună ceva destul de monosilabic, şi câte un ochi începe să se deschidă. Uiţi rapid şi ultimul vis, uneori rămai poate cu o ultimă imagine clară, sau cu o idee. Pe urmă te chinui un pic sa deschizi amandoi ochii. Îmbrăţisarea se mai mută de pe o parte pe alta, o mână scoate părul lung din ochi, şi apare gândul de cafea. Cafea. Singurul lucru care poate determina ridicarea din spaţiul acela ireal de plăcut. Tragi perdelele şi lumina invadeaza camera. Dacă plouă mohorât şi totul e gri (ceea ce se intampla destul de des în nordul europei) te bagi înapoi în pat şi mai stai o vreme. Cele mai fericite sunt dimineţile ploioase de sfârşit de săptmână.

(sa faci ceva doar de dragul meu… sa te bucuri ca ma bucur eu…)

(h)

“marile noastre repere dhagostea şi moahtea”
Gellu Naum

Horoscop din 19 ianuarie 2005 pe care l-am copiat în ceva carneţel din ceva ziar de pe bancheta din faţa mea când eram într-un tren rapid Amsterdam-Bremen (prietenii ştiu de ce), şi a cărui traducere am aflat-o abia acum:

RAM
Laat uw zorgen niet langer uw gedachten bepalen. Het is tijd uw hart te luchten.

Let your worries no longer weigh down your thoughts. It is time to air your heart.

Am dormit într-o noapte cu uşa de la intrare larg deschisă, şi să nu credeţi ca ar fi existat vreo casă a scării, ceva… Nu. Uşa dă din stradă direct în hol iar din hol se intră în camere. Totuşi, uşa de la hol era închisă, ceea ce mi-a înlesnit lipsa de observatie şi cum eram singură acasă eram ocupată cu chestii care mă absorb oricum şi nu prea mă gândeam la lucruri aşa palpabile cum e uşa de la intrare. A doua zi dimineaţa am privit surprinsă uşa larg deschisă şi am închis-o imediat (ca să compensez pt toate orele din noapte – amintiţi-mi să fac ceva cu yala aia că uneori rămâne blocată pe deschis şi pe urmă curentul….never mind). Oamenii care vor fi intrat pe uşă la mine n-or fi luat nimic pt că m-au vazut dormind asa dusă că s-or fi gandit: a, hai sa-i lasam la săraca adormită laptopul ei răblăgit de 5 ani (singura chestie din casa aia care cândva valorase ceva!). Aparatul foto nu l-or fi observat, sau, dacă l-au observat, l-au lăsat dracului în urmă că oricum nu era digital! Dacă duceau frigiderul, ştiau şi ei ca m-aş fi trezit…!